pitecantrop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PITECANTRÓP, pitecantropi, s. m. Nume dat omului fosil descoperit în Java, cu caractere intermediare între maimuțele antropoide și omul primitiv. – Din
fr. pithécanthrope.pitecantrop (Dicționar de neologisme, 1986)PITECANTRÓP s.m. Nume dat unei maimuțe antropoide fosile, foarte apropiată, mai ales prin structura cutiei craniene, de omul primitiv; omul-maimuță. [< fr.
pithécanthrope, cf. gr.
pithekos – maimuță,
anthropos – om].
pitecantrop (Marele dicționar de neologisme, 2000)PITECANTRÓP s. m. maimuță antropoidă fosilă, foarte apropiată de omul primitiv. (< fr.
pithécanthrope)
pitecantrop (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pitecantrop (cu diodă) pitecantropi expr. (peior.) bădăran, brută.
pitecantrop (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PITECANTRÓP (‹
fr. {i}; {s}
gr. pithekos „maimuță” +
anthropos „om”)
s. m. Reprezentant al lui
Homo erectus, descoperit de E. Dubois, în 1891, lângă Trinil, în
ins. Java, care a trăit în urmă cu
c. 700.000 ani și care prezenta caractere intermediare între
Homo habilis și
Homo sapiens (
Homo erectus Javanensis). Studiile antropologice efectuate au stabilit că
p. era adaptat atât la viața terestră, cât și la cea arboricolă; avea calota craniană turtită ca a maimuțelor, osul frontal avea o proeminență continuă, dar capacitatea craniană era mai mare decât a maimuțelor; dantura era de tip simian, iar femurul avea o formă absolut asemănătoare cu cea omenească.
pitecantrop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!pitecantróp (-te-can-/-tec-an-) s. m.,
pl. pitecantrópi