pită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÍTĂ, pite, s. f. (
Reg.)
1. Pâine. ◊ Compus:
pita-vacii = ciupercă comestibilă, cu pălăria roșcată-cenușie, cu carne albă, care devine albastră în contact cu aerul (
Boletus bovinus).
2. Fig. Hrană necesară pentru trai; mijloace de existență;
p. ext. slujbă, funcție, post. – Din
bg. pita.