pistui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PISTUÍ, pistuiesc, vb. IV.
Intranz. (Rar) A spune „pst” pentru a atrage atenția cuiva, pentru a chema (pe cineva) încet și discret. –
Pst +
suf. -ui.pistui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pistuí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. pistuiésc, imperf. 3
sg. pistuiá; conj. prez. 3
să pistuiáscă