pistruia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PISTRUIÁ, pistruiez, vb. I.
Tranz. și
refl. A căpăta sau a face să capete pistrui (
1). ♦
Fig. A (se) păta. [
Pr.:
-tru-ia] – Din
pistrui.pistruia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pistruiá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
pistruiáză, 1
pl. pistruiém; conj. prez. 3
să pistruiéze; ger. pistruínd