pistrui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PISTRÚI, -ÚIE, pistrui, -uie, s. m.,
adj. 1. S. m. Pată mică, brună sau gălbuie, care se formează pe pielea unor oameni (mai ales sub acțiunea soarelui).
2. Adj. (Rar) Pistruiat. –
Pistru (
reg. „pătat” <
sl.) +
suf. -ui.pistruĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)pistrúĭ, -úĭe adj. (d.
pistru).
Est. Pistruĭat. Pestriț:
pasăre pistruĭe pe copacĭ se suĭe (cĭocănitoarea). – Și
pe-.pistrui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pistrúi1 (rar)
adj. m.,
f. pistrúie; pl. m. și
f. pistrúipistrui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pistrúi2 s. m.,
pl. pistrúi, art. pistrúii