pistră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÍSTRĂ, pistre, s. f. (
Reg.) Pânză groasă cu dungi colorate, întrebuințată la confecționarea saltelelor. –
Et. nec. Cf. sl. pistrŭ.pistră (Dicționaru limbii românești, 1939)pístră f., pl.
e (d.
pistru).
Est. Un fel de pînză groasă cu dungĭ colorate, întrebuințată de ordinar, la făcut saltele.
pistră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pístră (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. pístrei; pl. pístre