piston (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PISTÓN, pistoane, s. n. 1. Organ de mașină care efectuează o mișcare alternativă de translație într-un cilindru în care se găsește un fluid sub presiune.
2. Instrument muzical de suflat din alamă, asemănător cu trompeta. ♦ Clapă mobilă care închide sau deschide un orificiu la unele instrumente muzicale de suflat. – Din
fr. piston.piston (Dicționar de neologisme, 1986)PISTÓN s.n. 1. Organ de mașină adaptat etanș în interiorul unui cilindru (în care are o mișcare rectilinie alternativă, spațiul pe care-l închide între el și cilindru, umplut cu un fluid, variind permanent), care contribuie la transformarea energiei fluidului din cilindru în energie mecanică (la motoare) sau invers (la pompe, compresoare etc.).
2. Instrument muzical de suflat din alamă, asemănător trompetei. ♦ Clapă mobilă care închide sau deschide un orificiu la unele instrumente de suflat. [Pl.
-oane. / < fr.
piston, cf. lat.t.
pistare – a presa].
piston (Marele dicționar de neologisme, 2000)PISTÓN s. n. 1. organ de mașină, cilindru înfundat la unul sau la ambele capete, care, printr-o mișcare rectilinie, alternativă, contribuie la transformarea energiei fluidului motorului termic în energie mecanică sau invers, la pompe, compresoare etc. 2. ventil vertical la unele instrumente de suflat de alamă, cu ajutorul căruia, mărindu-se lungimea coloanei de aer, se coboară înălțimea sunetului emis. (< fr.
piston)
piston (Dicționaru limbii românești, 1939)*pistón n., pl.
oane (fr.
piston [it.
pistone], d. vfr.
pister [it.
pestare], a pisa, care vine d. lat.
pisture, din aceĭașĭ răd. cu
pinsare, pinsum, pinsitum și
pistum, a pisa. V.
pisez, pistil 2). Cilindru mobil care împinge aburu la mașina cu abur saŭ apa orĭ aeru la pompă. Cheĭe, mecanizmu [!] care modifică sunetu trompeteĭ cînd îl împingĭ. V.
huludeț.piston (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PISTON, Walter (1894-1976), compozitor american. Prof. la Harvard. Considerat un „Brahms american” al generației sale. Tehnici moderne îmbinate cu tentative de asimilare a jazului, apoi poziție neoclasică și conservatoare, caracterizată de simplitate, claritate a temelor și stilul direct, iar în final manieră inspirată de un lirism cald și colorat. Opt simfonii, concerte (pian, vioară, violă, clarinet), muzică de cameră. Tratate de contrapunct, de armonie și de analiză.
piston (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pistón s. n.,
pl. pistoánepiston (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)piston n.
1. bucată mobilă ce se mișcă într’un cilindru, într’un corp de pompă:
pistonul e bucata cea mai importantă a unei mașini cu aburi; 2. instrument de muzică.