pisică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PISÍCĂ, pisici, s. f. I. 1. Mamifer domestic carnivor din familia felinelor, cu corpul suplu, acoperit cu blană deasă și moale de diferite culori, cu capul rotund, cu botul foarte scurt, cu maxilarele puternice și cu ghearele retractile și ascuțite
(Felis domestica); spec. femela acestui animal. ◊
Pisică sălbatică = specie de pisică (
I 1), mai mare decât aceasta, cu blana roșcată-cenușie cu dungi negre, care trăiește în pădure
(Felis silvestris). ◊
Expr. A trăi (sau
a se înțelege, a se iubi)
ca câinele (sau
ca șoarecele)
cu pisica = a nu se înțelege, a trăi rău cu cineva.
A umbla cu pisica-n traistă = a căuta să înșeli, să păcălești pe cineva.
A cumpăra pisica în traistă = a se înșela la cumpărături (luând marfa pe nevăzute).
A avea ochi de pisică =
a) a avea privire ageră;
b) a fi viclean. (
Fam.)
A avea nouă suflete ca pisica = a fi rezistent, a avea o mare vitalitate.
A fi (sau
a sta ca o)
pisică plouată = a fi abătut, descurajat, fără chef; a arăta prost, a avea o ținută necorespunzătoare.
A se spăla ca pisica, se spune despre cei care se spală superficial și,
p. ext., despre cei neglijenți.
Piere (sau
moare)
pisica, se spune pentru a arăta că se petrece ceva neobișnuit, de importanță deosebită.
2. Blană de pisică (
I 1) prelucrată.
3. Compus:
pisică-de-mare = specie de pește marin cu scheletul cartilaginos, lung de 60-100 cm, cu corpul turtit romboidal și cu coada terminată cu un spin veninos
(Trygon pastinaca). II. Nume dat unor obiecte, instrumente, dispozitive, părți ale acestora etc., care prind sau trag ceva, se înfig în ceva etc.
1. Dispozitiv de agățare și de desprindere a berbecului din capătul cablului de ridicare de la sonetele cu cădere liberă.
2. Cărucior deplasabil pe o grindă sau pe un pod rulant, prevăzut cu un mecanism de ridicare a sarcinilor; cărucior de macara.
3. Mănunchi de sârme de oțel, folosit pentru curățarea de noroi sau de pământ a utilajelor de foraj. –
Pis +
suf. -ică.pisică (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pisică, pisici s. f. (intl.) poșetă de damă de dimensiuni reduse, care în loc de fermoar sau capsă are o închizătoare formată din două bucăți metalice care se trec una peste alta.
pisică (Dicționaru limbii românești, 1939)pisícă f., pl.
ĭ (dim. d.
pis-pis, interj. pin [!] care chemĭ pisica; și turc.
pisi, pisík, bg.
pisa, alb.
pisso, engl.
puss).
Vest. Mîță, un animal felin domestic care prinde șoaricĭ. – În argot [!] înseamnă și „monetă [!] de 5 fr.” (patacă).
pisică (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PISÍCĂ (‹
pis) s..f
I. 1. Mamifer carnivor din familia felidelor, cu corpul suplu, acoperit cu blană deasă, moale, de diverse culori, cu cap rotund, bot scurt, maxilare puternice și gheare retractile (
Felis catus); (
pop.) mâță. Domesticită, prezintă un mare număr de rase și de varietăți (comună, numită și europeană, cu păr scurt, persană, birmaneză, abisiană, norvegiană de pădure, sphinx, angora, siameză etc.). ◊
P. sălbatică = mamifer de pradă înrudit cu pisica, lung de
c. 70 cm, cu blană cenușie-gălbuie, tărcată cu negru și vârful cozii negru (
Felis silvestris). Trăiește în pădurile de foioase din Europa și Asia. În lume mai există numeroase alte specii de pisici sălbatice, în general cu un număr mic de exemplare, de exemplu în Africa
p. libiană,
p. cu picioare negre,
p. de deșert în Asia,
p.-leopard,
p.-pescar,
p.-marmorată, în America de Sud
p. de pampas,
p. lui Geoffrey,
p. chiliană,
p. andină; unele sunt considerate specii rare, ocrotite de lege. ◊
P. de stepă (sau
de barcană) = mamifer carnivor (
Felis manul) înrudit cu pisica, cu corpul suplu, de
c. 50 cm lungime, cu blană cenușie-gălbuie cu puține pete negre, urechi foarte mici, răspândit în regiuni de stepă și de semideșert, de la Marea Caspică și până în centrul Chinei. ◊
P.-tigru v. serval. ◊
Expr. A avea ochi de pisică = a vedea foarte bine.
2. Pisică-de-mare = pește selacian marin, ovipar, cu corpul turtit dorsoventral, lipsit de solzi, de
c. 60-100 cm lungime, cu un spin veninos în coadă. Există mai multe specii; în Marea Neagră trăiește
Trygon pastinaca. II. (
TEHN.)
1. Dispozitiv pentru agățarea și declanșarea berbecului de sonetă cu cădere liberă.
2. Căruciorul unei mașini de ridicat.
3. Mănunchi de sârme din oțel folosit la curățarea utilajelor de foraj.
pisică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pisícă s. f.,
g.-d. art. pisícii; pl. pisícipisică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pisică f. animal domestic din ordinul carnivorelor, care prinde șoareci
(Felis). [Diminutiv din
pisă, după strigătul
pis ! pis ! cu care o chemăm].