pisic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PISÍC, pisici, s. m. Pisoi. – Din
pisică (derivat regresiv).
pisic (Dicționaru limbii românești, 1939)pisíc m. (d.
pisică, ca
mîț d.
mîță). Puĭ de pisică.
pisic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pisíc s. m.,
pl. pisíci