pirop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIRÓP s. n. Silicat de magneziu și aluminiu din grupa granatului, de culoare roșie, roșiatică sau neagră, cristalizat în sistemul cubic, folosit ca piatră semiprețioasă. – Din
fr. pyrope, germ. Pyrop.pirop (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIRÓP s. n. varietate de granat, translucid, de culoare roșie, cu luciu gras, piatră semiprețioasă. (< fr.
pyrope, germ.
Pyrop)
pirop (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)piróp (-puri), s. n. – Varietate de granat.
Gr. πυροπός.
Sec. XVIII, cultism.
pirop (Dicționaru limbii românești, 1939)piróp n., pl.
urĭ (vgr.
pyropós, d.
pyr, foc, și
óps, ópsis, față).
Min. Un fel de grenat roș ca focu și care conține aluminiŭ și magneziŭ (Mg
3 Al
2 Si
3 O
12). La ceĭ vechĭ, un aliaj de 3/4 cupru și 1/4 aur.
pirop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piróp s. n.