pirometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIROMÉTRU, pirometre, s. n. Instrument folosit (în metalurgie) pentru măsurarea temperaturilor înalte. – Din
fr. pyromètre.pirometru (Dicționar de neologisme, 1986)PIROMÉTRU s.n. Instrument folosit în metalurgie pentru măsurarea temperaturilor foarte înalte. [< fr.
pyromètre, cf. gr.
pyr – foc,
metron – măsură].
pirometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIROMÉTRU s. n. instrument în pirometrie. ♦ ~ ceramic = corp de formă piramidală din diferite amestecuri de materiale ceramice care se înmoaie la o anumită temperatură. (< fr.
pyromètre)
pirometru (Dicționaru limbii românești, 1939)*pirométru n., pl.
e (vgr.
pyr, foc, și
métron, măsură).
Fiz. Instrument de măsurat temperaturile cele înalte.
pirometru (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PIROMÉTRU (‹
fr. {i}; {s}
piro- +
gr. metron „măsură”)
s. n. Instrument pentru determinarea temperaturilor înalte, bazat fie pe măsurarea tensiunii electrice a unui termocuplu (
p. termoelectric) sau a rezistenței electrice a unui conductor (
p. cu rezistență), fie pe evaluarea energiei luminoase emise de corpul respectiv (
p. optic). ◊
P. ceramic = corp de formă piramidală, compus din amestecuri minerale, care se înmoaie la o temperatură fixă, caracteristică; con pirometric, con Seger.
pirometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pirométru (-me-tru) s. n.,
art. pirométrul; pl. pirométre