pirometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIROMETRÍE s. f. Ramură a fizicii care studiază problemele legate de măsurarea temperaturilor înalte. – Din
fr. pyrométrie.pirometrie (Dicționar de neologisme, 1986)PIROMETRÍE s.f. Ramură a fizicii care studiază măsurarea temperaturilor înalte. ♦ Totalitatea metodelor experimentale de determinare a temperaturilor înalte ale corpurilor. [Gen.
-iei. / < fr.
pyrométrie].
pirometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIROMETRÍE s. f. ansamblu de procedee pentru determinarea temperaturilor înalte ale corpurilor. ◊ ramură a fizicii care studiază măsurarea acestor temperaturi. (< fr.
pyrométrie)
pirometrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pirometríe (-me-tri-) s. f.,
art. pirometría, g.-d. pirometríi, art. pirometríei