pirograva (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIROGRAVÁ, pirogravez, vb. I.
Tranz. A grava desene pe un obiect de lemn, de piele, de os etc. cu ajutorul unui vârf de metal înroșit în foc sau cu un termocauter. – Din
fr. pyrograver.pirograva (Dicționar de neologisme, 1986)PIROGRAVÁ vb. I. tr. A grava cu un instrument de metal ascuțit la vârf și înroșit electric sau în foc. [< fr.
pyrograver].
pirograva (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIROGRAVÁ vb. tr. a grava prin tehnica pirogravurii. (< fr.
pyrograver)
pirograva (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pirogravá (a ~) (-ro-gra-) vb.,
ind. prez. 3
pirograveáză