piroșcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIRÓȘCĂ, piroște, s. f. (
Reg.) Colțunaș umplut cu carne, cartofi, brânză, marmeladă etc. [
Pl. și:
piroști] – Din
rus. pirožki, ucr. pyrižky.piroșcă (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)PIROȘCĂ, piroști, s.f. În bucătăria rusească, pateuri sau plăcințele umplute divers, picante sau dulci, servite la bors, ca antreu cald sau ca desert; fr.
pirojki; engl.
piroshki; germ.
Piroschki.piroșcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)piróșcă (piróște), s. f. – Un fel de pateu cu carne sau cu brînză.
Pol. pirozek, pirozka, rus. pirozok (Cihac, II, 257).
piroșcă (Dicționaru limbii românești, 1939)piróșcă f., pl.
ște, ștĭ și
șce, șcĭ (rus.
pirožók, gen.
-žká, dim. d.
piróg, piroșcă; pol.
pirožk, gen.
-žka). Prăjitură compusă din carne tocată saŭ brînză învălită [!] într´o foaĭe de cocă (nu de aluat), de ordinar în formă de jumătate de roată saŭ și rătundă [!] (fr,
pâté). V.
brînzoaĭcă.piroșcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!piróșcă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. piróștii; pl. piróștipiroșcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)piroșcă f. plăcintioară în colțuri ce țăranii fac la lăsatul secului de brânză. [Rus. PIROJOKŬ].