piroclastic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIROCLÁSTIC, -Ă, piroclastici, -ce, adj. Care este alcătuit din piroclastit; care se referă la piroclastite. – Din
fr. proclastique.piroclastic (Dicționar de neologisme, 1986)PIROCLÁSTIC, -Ă adj. (
Despre roci) Referitor la piroclastite, format din piroclastite. [< fr.
pyroclastique].
piroclastic (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIROCLÁSTIC, -Ă adj. (despre roci) din piroclastite. (< fr.
pyroclastique)
piroclastic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PIROCLÁSTIC, -Ă (‹
fr.)
adj. (Despre formații geologice, roci și despre părțile lor componente etc.) Care compun sau sunt alcătuite din piroclastite, care se referă la piroclastite. ◊
Materiale piroclastice = fragmente de material solid, expulzate în cursul unor erupții vulcanice, rezultate fie prin ruperea pereților coșului vulcanic sau a umpluturii acestuia, fie prin solidificarea lavei aruncate în aer. Au dimensiuni variate, de la blocuri și bombe vulcanice cu diametre mai mari de 10 cm, până la pulberi fine (cenușă vulcanică). În unele tipuri de erupții vulcanice sunt expulzate cantități imense de piroclastite care, în amestec cu gaze și vapori fierbinți, se deplasează cu viteze foarte mari, provocând distrugeri însemnate și pierderi de vieți omenești (
ex. erupția vulcanului Montagne Pelée din Martinica, din 1902, care a distrus în întregime orașul Saint-Pierre de la poale).
Sin. piroclastite.piroclastic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piroclástic (-ro-clas-) adj. m.,
pl. piroclástici; f. piroclástică, pl. piroclástice