piretru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIRÉTRU s. m. (
Bot.)
1. Vetricea
(Chrysanthemum alpinum). 2. Pulbere insecticidă fină, obținută din florile uscate ale piretrului (
1). – Din
fr. pirèthre.piretru (Dicționar de neologisme, 1986)PIRÉTRU s.m. Plantă erbacee din familia compozeelor, al cărei capitul, uscat, produce o pudră insecticidă. [< fr.
pirèthre, cf. gr.
pyrethron <
pyr – foc].
piretru (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIRÉTRU s. m. 1. planta erbacee din familia compozeelor, asemănătoare cu crizantema. 2. pulbere insecticidă fină, din florile uscate de piretru (1). (< fr.
pyrèthre)
piretru (Dicționaru limbii românești, 1939)*pirétru m. (vgr.
pýrethron, d.
pyr, foc). Granat, o plantă.