pirandă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIRÁNDĂ, pirande, s. f. (
Pop.) Țigancă; nevastă de țigan. – Din
țig. pirando.pirandă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)PIRÁNDĂ, piránde, s. f. ~
2. Amantă, concubină. (din
țig. piranó, pirandó, piraní <
pirav- (= a săvârși actul sexual);
cf. și caló (
țig. sp.)
pirandó (= adulter))
pirandă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pirándă (piránde), s. f. – Amantă, concubină. –
Var. chirandă. Țig.
piranó, pirandó, pirani (Tiktin; Graur, 182; Juilland 171), din
pirav- „a se împreuna”,
cf. țig. sp. pirandó „adulter” (Besses 132).
Der. din
ngr. ϰυρά μου „doamna mea” (Pascu,
Etimologii, 49), sau din
gr. χείρανθος (Bogrea,
Dacor., IV, 179; Tagliavini,
Arch. Rom., XII, 226; Gáldi 102) nu e posibilă.
pirandă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pirandă, pirande s. f. (pop.) 1. soție, nevastă
(mai ales de țigan) 2. concubină, parteneră stabilă a unui bărbat
3. logodnică
4. țigancă
pirandă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pirándă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. pirándei; pl. piránde