pipetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIPÉTĂ, pipete, s. f. Tub mic de sticlă (gradat), prevăzut cu o pară de cauciuc, folosit pentru a picura, a lua, a măsura etc. o cantitate mică de lichid; picătoare. ♦ Tub prin care se toarnă un lichid dintr-un vas în altul. – Din
fr. pipette.pipetă (Dicționar de neologisme, 1986)PIPÉTĂ s.f. Tub de sticlă umflat la mijloc și subțiat la un capăt, care se folosește pentru a lua o cantitate mică dintr-un lichid. [< fr.
pipette].
pipetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIPÉTĂ s. f. tub de sticlă subțiat la un capăt și cu o pompă de cauciuc la celălalt, pentru a lua și a picura o cantitate mică dintr-un lichid. (< fr.
pipette)
pipetă (Dicționaru limbii românești, 1939)*pipétă f., pl.
e (fr.
pipette, dim. d.
pipe, pipă). Țevușoară de picurat un medicament, picurătoare.
pipetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pipétă s. f.,
g.-d. art. pipétei; pl. pipéte