pipi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PÍPI subst. sg. (Fam.) Urină. [Acc. și: pipí] – Din fr. pipi.
pipi(Dicționar de argou al limbii române, 2007) pipis. invar. urină
pipi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !pípi (fam.) s. n., art. pipíul; pl. pipíuri