pingea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PINGEÁ, pingele, s. f. Bucată de talpă folosită pentru a înlocui partea anterioară a tălpilor uzate (uneori și tocurile);
p. ext. partea anterioară a tălpii încălțămintei, pe care se calcă. [
Var.:
pingícă s. f.] – Din
tc. pençe.