pilor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PILÓR, pilori, s. m. Orificiu (format dintr-un mușchi inelar) prin care stomacul comunică cu duodenul. – Din
fr. pylore.pilor (Dicționar de neologisme, 1986)PILÓR s.m. Orificiu de comunicație între stomac și duoden. [< fr.
pylore, cf. lat.
pylorus].
pilor (Marele dicționar de neologisme, 2000)PILÓR1 s. m. orificiu de comunicare între stomac și duoden. (< fr.
pylore, lat.
pyloros)
pilor (Marele dicționar de neologisme, 2000)PILOR2(O)- elem. „pilor”. (< fr.
pylor/o/-, cf.
lat. pylorus, gr.
pyloros)
pilor (Dicționaru limbii românești, 1939)*pilór n., pl.
oare (vgr.
pylorós, portar, d.
pýle, poartă, și
óra, grijă).
Anat. Orificiu pin [!] care stomahu [!] comunică cu duodenu.
pilor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pilór s. m.,
pl. pilóri