pilon - explicat in DEX

pilon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PILÓN, piloni, s. m. 1. (Adesea fig.) Stâlp puternic care susține o construcție sau o parte a unei construcții. ♦ Element decorativ în formă de stâlp prismatic, așezat la capătul unui pod (de o parte și de alta), la intrarea într-o expoziție etc. 2. Construcție masivă la monumente sau la temple, de o parte și de alta a intrării. 3. Suport de metal, de beton armat sau de lemn care servește la susținerea conductelor și izolatoarelor liniilor electrice aeriene, a antenelor electromagnetice etc. – Din fr. pylône.

pilon (Dicționar de neologisme, 1986)
PILÓN s.m. 1. Stâlp puternic de susținere (a unei cupole, a unui arc de pod etc.). 2. Construcție masivă de o parte și de alta a intrării unui templu sau unui monument. ♦ Element ornamental în formă de stâlp, așezat la capătul unui pod, la intrarea într-o expoziție, într-un parc etc. 3. Stâlp care susține o linie electrică aeriană, o antenă electromagnetică etc. ◊ Pilon de antenă = stâlp pe care este montată o antenă de radioemisiune. [Pl. -oni, (s.n.) -oane. / < fr. pylône, it. pilone, cf. gr. pylon].

pilon (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PILÓN s. m. 1. stâlp puternic de susținere a unei construcții sau a unei părți a acesteia, a unui arc de pod etc. 2. construcție masivă de o parte și de alta a intrării unui templu sau monument. ◊ element ornamental în formă de stâlp prismatic la intrarea într-un parc, într-o expoziție etc. 3. stâlp care susține o linie electrică aeriană, o antenă electromagnetică etc. (< fr. pylône)

pilon (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pilón n., pl. oane (vgr. pylón, -ônos, d. pýle, poartă). Arh. Portal gigantic.

pilon (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
PILON [pilõ], Germain (c. 1537-1590), sculptor francez. Lucrări funerare (mausoleul familiei de Valois la Saint-Denis, „Monumentul inimii lui Henric II”, „Catherina de Medici”), statui („Cancelarul René de Brague îngenuncheat”), scene mitologice („Cele trei Grații”), care reprezintă o tranziție între tradiția gotică și sculptura barocă. A executat monede și medalii.

pilon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pilón s. m., pl. pilóni

pilon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pilon n. Arhit. 1. mare portal de templu egiptean: mii de peristile, gigantice piloane NAUM; 2. motiv decorativ, în formă de stâlpi, la intrarea unui pod sau a unei alee.