pigmeu - explicat in DEX

pigmeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PIGMÉU, -ÉE, pigmei, -ee, s. m. și f. (Rar la f.) 1. (Mitol.) Persoană care făcea parte dintr-o populație fabuloasă de pitici, despre care se credea, în antichitate, că locuiește în diverse ținuturi îndepărtate. 2. Persoană care aparține unor populații din Africa centrală, din bazinul fluviului Congo, cu înălțimea medie sub un metru și jumătate; p. gener. persoană de statură foarte mică. ◊ (Adjectival) Populație pigmee. 3. Fig. Persoană lipsită de orice valoare, de calități, de merite. – Din fr. pygmée.

pigmeu (Dicționar de neologisme, 1986)
PIGMÉU s.m. 1. Personaj mitologic despre care se credea că ar fi făcut parte dintr-un neam de pitici cu care s-ar fi luptat Hercule. 2. Pitic de rasă neagră din Africa centrală, cu înălțimea între 1,20 și 1,40 m. ♦ (Fig.) Om fără valoare, fără putere, fără merite. [Cf. fr. pygmée, gr. pygmaios < pygme – mare cât un cot].

pigmeu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PIGMÉU, ÉE s. m. f. 1. (mit.) reprezentant al unei populații de pitici cu care s-ar fi luptat Hercule. 2. pitic de rasă neagră din Africa Centrală. 3. (fig.) om lipsit de valoare, de calități, de merite. (< fr. pygmée)

pigmeu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!pigméu adj. m., s. m., pl. pigméi, art. pigméii; adj. f., s. f. sg. și pl. pigmée

pigmeu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pigmeu m. 1. Mit. oameni mărunți cât un pumn de înalți; 2. pitic; 3. fig. (în dispreț) om fără merit.

pigmeŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pigméŭ m. (vgr. pygmaîos, d. pygmé, o măsură de lungime de la cot pînă la rădăcina degetelor). Om foarte scund (pin [!] aluz. la un popor mitologic care a perit [!] în luptă cu cocoriĭ). Fig. Iron. Om fără merit, fără talent și une-orĭ invidios: un pigmeŭ literar, pigmeiĭ încearcă să dărîme operele giganților.