pietrar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIETRÁR, pietrari, s. m. 1. Muncitor calificat care prelucrează piatra (pentru construcții); cioplitor în piatră. ♦ (
Înv.) Sculptor. ♦ Muncitor care pietruiește drumul. ♦ (
Reg.) Zidar.
2. Pește răpitor cu corpul în formă de fus, de culoare galbenă pe aripioare și brună spre coadă, care trăiește în apele dulci adânci cu fundul pietros sau nisipos
(Aspro zingel). 3. (
Ornit.) Pietroșel sur. –
Piatră +
suf. -ar.pietrar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PIETRÁR1, pietrare, s. n. (
Reg.) Soclu de piatră pe care este clădit cuptorul de pâine. – Din
piatră +
suf. -ar.pietrar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pietrár (pie-trar) s. m.,
pl. pietráripietrar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pietrar m.
1. cel ce pardosește cu piatră;
2. pește cu capul în formă de fus și cu carnea foarte gustoasă
(Aspro zingel): acest pește trăiește în Dunăre, la locuri adânci, cu fundul pietros și nisipos.