pietos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIETÓS, -OÁSĂ, pietoși, -oase, adj. (
Înv.) Evlavios, cucernic. [
Pr.:
pi-e-] – Din
it. pietoso.pietos (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIETÓS, -OÁSĂ adj. (rar) 1. milos, compătimitor; mișcător. 2. demn de milă. 3. (p. ext.) pios, cucernic, evlavios. (< it.
pietoso)
pietos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pietós (
înv.)
(pi-e-) adj. m.,
pl. pietóși; f. pietoásă, pl. pietoásepietos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pietos a. pios:
cu cea mai pietoasă îngrijire OD.