pietin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIETÍN s. n. 1. Boală contagioasă la oi, care se manifestă prin răni dureroase la picioare, pricinuind distrugerea progresivă a unghiilor.
2. Boală a cerealelor, provocată de unele ciuperci, care duce la înnegrirea părții bazale a tulpinilor, la pălirea, îndoirea și căderea plantelor. [
Pr.:
pi-e-] – Din
fr. piétin.pietin (Dicționar de neologisme, 1986)PIETÍN s.n. 1. Boală contagioasă la oi, manifestată prin răni la picioare, care provoacă căderea unghiilor.
2. Boală a cerealelor care provoacă atrofierea sau căderea acestora. [Pron.
pi-e-. / < fr.
piétin].
pietin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pietín (pi-e-) s. n.