pierde (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIÉRDE, pierd, vb. III.
I. 1. Tranz. A nu mai ști unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material). ◊
Expr. A(-și) pierde șirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire, scris, gândire).
2. Tranz. A nu mai cunoaște sau a nu mai găsi drumul, locul etc. căutat; a greși direcția. ◊
A(-i) pierde (cuiva)
urma = a nu mai ști unde se află, unde poate fi găsit.
A-și pierde (sau,
refl.,
a i se pierde)
urma (ori
urmele) = a nu mai putea fi găsit; a dispărea. ♦
Refl. A se rătăci de grupul în care se afla.
3. Refl. Fig. A se lăsa absorbit de ceva, a se cufunda în...
4. Refl. Fig. A fi cuprins, copleșit de un sentiment, de o emoție; a nu mai ști ce să facă.
II. Tranz. 1. A fi deposedat de..., a rămâne fără..., a nu mai avea;
spec. a irosi, a risipi. ◊
Expr. A pierde din mâna = a scăpa un prilej favorabil.
A pierde pământul de sub picioare =
a) a nu-și mai putea păstra echilibrul din cauza unei proaste stări fizice, a unui pas greșit etc.;
b) a fi pe punctul de a pierde o anumită situație materială sau socială.
A-și pierde viața = a muri; a fi omorât.
A-și pierde cunoștința (sau
simțirea) = a leșina.
A-și pierde cumpătul (sau
răbdarea) = a nu se mai putea stăpâni, a se enerva. ♦ A rămâne fără o parte a corpului, fără un organ, fără o facultate; a nu se mai putea folosi de o parte a corpului, de o facultate. ◊
Expr. A pierde sânge = a avea hemoragie.
A pierde laptele = (despre femelele unor mamifere) a le scădea sau a le înceta secreția laptelui (într-o perioadă când aceasta ar trebui să fie normală).
A-și pierde mințile = a înnebuni. ♦ (Despre plante) A i se usca (și a-i cădea) frunzele, rodul etc.
2. (
Pop.; despre femei) A avorta.
3. A fi lipsit (pentru totdeauna) de o ființă dragă; a rupe relațiile (de prietenie) cu cineva, a fi părăsit.
4. A fi învins într-un război, într-o întrecere; a nu câștiga un proces etc.
5. A sosi prea târziu, a nu ajunge sau a nu face ceva la timp.
6. A folosi timpul în mod nerațional, irosindu-l sau profitând insuficient de el. ◊
Expr. Fără a (mai) pierde vremea = imediat, repede, neîntârziat. ◊ Compus:
pierde-vară s. m. invar. = om care își irosește timpul, care nu muncește și umblă fără nici un rost.
III. 1. Tranz. (
Pop.) A ucide, a omorî. ♦
Refl. A muri. ♦
Tranz. și
refl. A(-și) cauza un mare rău, neajuns etc.; a pune sau a se afla într-o situație extrem de grea.
2. Tranz. (
Înv. și
pop.) A distruge, a nimici (popoare, țări, așezări, bunuri materiale etc.).
3. Tranz. (
Pop.) A face să dispară, să piară;
p. ext. a compromite.
4. Refl. A ieși din câmpul vizual, a nu se mai vedea; a dispărea. ♦
Fig. A trece neobservat, neluat în considerație. ♦
Tranz. A nu mai putea urmări cu privirea pe cineva sau ceva, a nu mai vedea. ◊
Expr. A pierde (pe cineva)
din ochi = a iubi foarte mult.
5. Refl. (Despre sunete, voci, zgomote) A-și diminua treptat intensitatea, a deveni din ce în ce mai slab; a se stinge. –
Lat. perdere.pierde (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)piérde (piérd, pierdút), vb. –
1. A rămîne fără, a nu mai avea. –
2. A risipi, a irosi. –
3. A se rătăci. –
4. A distruge, a extermina. –
5. A duce la pierzanie. –
6. A fi înfrînt. –
7. A avorta. –
8. (
Refl.) A fi năucit, cuprins de emoție. –
Var. înv. piarde. Mr. cherdu, chiardire, megl. perd, peardiri, istr. pierd. Lat. pĕrdĕre (Pușcariu 1314; Candrea-Dens., 1385; REW 6403),
cf. it. perdere, prov.,
fr.,
cat. perdre, sp.,
port. perder. –
Der. pierzare (
var. pierzanie),
s. f. (moarte năprasnică);
pierzător, adj. (nimicitor);
răspiarde, vb. (a duce la pieire),
sec. XVII,
înv.;
pierde-vară, s. m. (vagabond, golan).
pierde (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piérde (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. pierd, 2
sg. pierzi, 1
pl. piérdem; conj. prez. 3
să piárdă; ger. pierzấnd; part. pierdútpierde (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piérde-
váră s. m. și
f.,
g.-d. lui piérde-váră; pl. piérde-várăpierde (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pierde v. (
activ)
1. a nu mai avea, a înceta de a mai avea:
a pierde averea; 2. a fi despărțit prin moarte sau altmintrelea de o persoană scumpă:
a pierde pe un frate; 3. a rătăci:
a-și pierde punga; 4. a suferi un neajuns:
a pierdut procesul; 5. fig. a nu întrebuința cu folos:
a-și pierde timpul; 6. a cauza peirea, ruina:
ambițiunea l´a pierdut. ║ (
neutru)
1. a nu mai ști unde se află:
simțind că se pierde cu firea ISP.;
2. a dispare:
a se pierde în mulțime; 3. a se ruina, a se compromite;
4. a muri:
a se pierde de dragoste ISP. [Lat. PERDERE].