pieptos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIEPTÓS, -OÁSĂ, pieptoși, -oase, adj. 1. Cu pieptul (
1) lat;
p. ext. voinic, bine legat. ♦
Fig. Mândru, îngâmfat.
2. (Despre femei) Cu sânii mari. –
Piept +
suf. -os.pieptos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pieptós (
fam.)
adj. m.,
pl. pieptóși; f. pieptoásă, pl. pieptoásepieptos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pieptos a. cu pieptul larg:
bivol pieptos GR. AL.