pichiri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÍCHIRI interj. (
Reg.; adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul bibilicii. – Onomatopee.
pichiri (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)píchiri!1 interj. (reg.; adesea repetat)
1. cuvănt care imită strigătul bibilicii (al picherei).
2. cuvânt cu care se cheamă puii mici.
3. cuvănt care imită o vorbire sau o discuție pretențioasă, neînțeleasă.
pichiri (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)píchiri2 s.n. (reg.) un fel de covor de lână.
pichiri (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pichirí3, pers. 3 sg.
pichiréște, vb. IV (reg.)
1. (despre bibilici) a scoate strigăte caracteristice speciei; a chercăni.
2. (fig.) a cerceta cu de-amănuntul.
pichiri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)píchiri (
reg.)
(-chi-ri) interj.pichirì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pichirì v. Mold. a cerceta cu de-amănuntul. [V.
bichirì].