pițiguș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIȚIGÚȘ, pițiguși, s. m. (
Reg.) Pițigoi. –
Pițig[oi] +
suf. -uș.pițiguș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pițigúș,
pițigúși, s.m. (reg.)
1. pițigoi.
2. cinteză.
3. om slab, subțire.
4. (fig.) toană, capriciu; aiureală, țicneală.
5. nume de pom.
pițiguș (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)pițigúș, -i, (pitiș), s.m. – (ornit.) Pasăre mică și vioaie cu pene galbene pe pântece; pițigoi (Panus major). Pițiguși, poreclă pentru locuitorii din Lăpușu Românesc. – Din pițigoi, pițiga.
pițiguș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pițigúș s. m.,
pl. pițigúși