pișoarcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIȘOÁRCĂ, pișorci, s. f. (
Pop.) Persoană care urinează des (în pat). –
Pișa +
suf. -oarcă.pișoarcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pișoárcă (pop.) s. f., g.-d. art.
pișoárcei; pl.
pișoárcepișoarcă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pișoarcă, pișorci s. f. 1. (
pop.) persoană (
mai ales copil) care urinează în pat.
2. băutură proastă / slabă / chioară.