pișleag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIȘLEÁG, pișlege, s. n. (
Pop.) Cui de lemn care unește obezile roților de la car. –
Et. nec.pișleag (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pișleág,
pișlége și
pișlegúri, s.n.
1. (pop.) cui de lemn cu care se fixează obezile roții; cep.
2. (reg.) scândură.