pișcura (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pișcurá1,
píșcur și
pișcuréz, vb. I (reg.)
1. a pișca, a ciupi, a pițiga.
2. a toarce neuniform (cu porțiuni mai groase și mai subțiri).
3. (refl.; despre haine, stofe) a se roade, a se găuri ușor, ici și colo.
4. (refl.; despre grâu) a rămăne nedezvoltat, pipernicit.
5. a căuta să înșele pe alții, a umbla cu șmecherii.
6. (despre băuturi alcoolice) a înțepa, a pișca.
pișcura (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pișcurá2, pers. 3 sg.
píșcură și
pișcureáză, vb. I (reg.) a burnița.
pișcura (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PIȘCURÁ, pișcurez, vb. I.
Tranz. (
Reg.) A pișca
(1). – Din
pișca.