pețitorlâc(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PEȚITORLẤC,pețitorlâcuri, s. n. (Rar; depr.) Pețit. – Pețitor + suf. -lâc.
pețitorlâc(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pețitorlấc (înv.) s. n., pl. pețitorlấcuri