pe (Dicționaru limbii românești, 1939)pe- (est) și
pĭetricícă (vest) f., pl.
ele. Peatră mică.
pe (Dicționaru limbii românești, 1939)pe- (est) și
pĭetríș (vest) n., pl.
urĭ (d.
peatră [!]). Petricele [!] aduse de apă și depuse pe malurĭ (prund) saŭ sfărmăturĭ de peatră întrebuințate la șosele, căĭ ferate ș. a.
pe (Dicționaru limbii românești, 1939)pe- (est) și
pĭetróĭ (vest) n., pl.
oaĭe (augm. d.
peatră [!]). Bolovan, peatră mare.
pe (Dicționaru limbii românești, 1939)pe- (est) și
pĭetroșél m., pl.
eĭ (d.
pĭatră). Măcăleandru saŭ fesoĭ saŭ altă păsărică (V.
cînepar). Un pește mărunt numit și
porcușor (cyprinus alburnus). Alt peștișor
(umbra Krameri).pe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pe alócuri (tempo lent)
/pe-
alócuri (tempo rapid)
prep. +
adv.pe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pe aproápe (tempo lent)
/pe-
aproápe (tempo rapid)
prep. +
adv.pe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pe atất/pe atấta (tempo lent)
//pe-
atất/pe-atấta (tempo rapid)
prep. +
adv.pe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pe atúnci/pe atúncea (tempo lent)
//pe-
atúnci/pe-
atúncea (tempo rapid)
prep. +
adv.pe (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pe prep. –
1. Peste, deasupra:
pe bolta alburie (Eminescu);
cum șade? bolnav în pat? Nu, sănătos, pe pat (Alecsandri). –
2. La, în:
sărută fata pe frunte (Sadoveanu);
pe gînduri cad (Eminescu). –
3. Peste (indică ideea de repetiție):
scrisori pe scrisori (
N. Costin). –
4. Indică o relație bidimensională:
camera secretarului, mare de vreo trei metri pe patru (Cocea). –
5. Spre, înspre (sens local):
ușa se deschidea pe-afară (Fundescu);
hai să ne’ntoarcem pe-acasă (Alecsandri). –
6. În (sens temporal):
pe o frumoasă zi de vară (Odobescu). –
7. Pînă (sens local și temporal):
o sticluță de spițerie plină pe sfert (Bassarabescu). –
8. Pînă la (indică anii neîmpliniți ai vîrstei):
una-i de 16 pe 17 (Alecsandri). –
9. Circa, mai mult sau mai puțin (arată aproximația):
plecă de acasă pe la răsăritul soarelui (Gane). –
10. Cu, pe timpul (sens temporal):
pe toamnă (Ghica).
11. Prin intermediul, cu ajutorul (sens modal):
au strîns oaste pe bani (Urechiă);
găsește ușa sălii pe pipăite (Caragiale). –
12. Pentru (arată scopul):
eu n-am venit pre bătaie, ce pre pace (Neculce);
zaharicale pe diseară (Alecsandri);
jucau uneori pe cîte-o prăjitură (Bassarabescu). –
13. Contra, împotrivă:
ați trimis cu pîră pre Urechiă (
Doc. Mold. 1617). –
14. Fiecare (sens distributiv):
am un bucătar cu zece galbeni pe lună (Alecsandri);
mînca pe zi cîte trei care de pîne (Sbiera). –
15. Formează acuzativul numelor de persoană:
aștept pe soră-mea (Alecsandri). –
16. Introduce
adv. și locuțiunile
adv. (sens expletiv):
cum ai ajuns pe aici? (Ispirescu);
pe la noi, în provincie (Alecsandri). –
Var. (
înv.)
pre, (
Mold.)
pi, (
Munt.,
vulg.)
pă. –
Mr.,
megl. pri, istr. pre. Lat. per (Pușcariu 1293; Candrea-Dens., 1396),
cf. alb. për, it. per (
calabr. pe),
fr. par, sp.,
port. por. În mod general, reproduce sensurile
rom. ale lui
per și
super; în anumite sensuri, totuși, pare să reproducă
ngr. ϰατά. Pentru acuzativul personal,
cf. sp. a și Meyer-Lübke,
Rom. Gramm., III, 351 (explicația lui
Gr. Nandriș,
Mélanges M. Roques, Paris 1952, III, 1599-65, care se bazează pe
sl. na, nu e convingătoare). Întrebuințarea acestui acuzativ nu este generală. Se evită folosirea lui
pe cu
s. articulat și fără atribut:
cunosc omul, cunosc pe om, cunosc pe omul bun, dar niciodată
cunosc pe omul. Paralelismul cu
sp. nu e întîmplător. Sensul lui
pre ›
pe folosit pentru a indica acuzativul este, ca și în
sp., cel al lui
ad lat., ca în multe dintre sensurile 5-11, din același înțeles se explică folosirea lui expletivă, cînd introduce un
adv. Comp. presus, adv. (pe deasupra; superior);
prejos, adv. (dedesubt, inferior), ambele folosite doar la comparativ;
precum, adv. (cum, așa cum). –
Cf. peste.pe (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pe prep. servă a exprima:
1. locul asupra căruia stă ceva ori cineva:
a ședea pe scaun; 2. locul asupra căruia se mișcă cineva:
a încăleca pe cal; 3. partea asupra căreia se face ceva:
se spală pe mâini; 4. un spațiu de timp:
pe un an; 5. o modalitate:
pe față, pe voie; 6. acuzativul la ființe (ca un mijloc de diferențiere de nominativul omonim):
leul învinge pe urs. [Lat. PER].