pește (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÉȘTE, pești, s. m. 1. (La
pl.) Clasă de animale vertebrate acvatice, cu corpul de obicei alungit, cu pielea acoperită cu solzi și bogată în secreții mucoase, cu membrele transformate în înotătoare și cu respirație branhială; (și la
sg.; adesea colectiv) animal care face parte din această clasă. ◊
Pești zburători = specii de pești care pot să sară din apă și să execute un zbor planat cu ajutorul înotătoarelor pectorale.
La pește = la pescuit. ◊
Expr. Cât ai zice pește = foarte repede.
A tăcea ca peștele (sau
ca un pește) = a nu spune nici o vorbă, a nu scoate un cuvânt, a păstra tăcere completă.
A trăi (sau
a se simți etc.)
ca peștele în apă = a trăi bine, a se simți la largul său; a-i merge bine.
A trăi (sau
a o duce, a se zbate etc.)
ca peștele pe uscat = a duce o viață foarte grea; a face eforturi desperate (și zadarnice).
A fi cu borșul la foc și cu peștele în iaz = a se lăuda înainte de izbândă.
Când o prinde mâța pește = niciodată. ◊ Compuse:
pește-auriu (sau
-curcubeu, -soare) = pește de culoare verde-gălbuie, cu pete roșii pe spate și cu dungi albastre pe părțile laterale ale capului
(Eupomotis gibbosus); pește-ciocan = specie de rechin din mările calde, cu capul în formă de ciocan
(Zygaena malleus); pește-ferăstrău = pește din mările calde, cu botul lung, turtit în formă de lamă dințată
(Pristis pristis); pește-lup = avat;
pește-păun = pește mic, frumos colorat, cu jumătatea superioară a corpului albastră-verzuie cu reflexe aurii, iar cu cea inferioară argintie
(Coris julio); pește-porcesc = porcușor;
pește-de-piatră =
a) fusar;
b) pietrar;
pește-cu-spadă = pește mare cu corpul în formă de fus, cu pielea fără solzi, cu capul mare și cu falca de sus prelungită ca o sabie ascuțită pe ambele muchii
(Xiphias gladius); peștele-lui-Solomon = specie de pește din familia salmonidelor
(Salmo labrax); pește-țigănesc =
a) nume generic pentru diferite specii de pești mici;
b) caracudă;
c) pălămidă-de-baltă;
pește-de-mare = calcan.
2. Carne de pește (
1), folosită ca aliment; mâncare preparată din astfel de carne. ◊
Expr. (
Fam.)
Asta-i altă mâncare de pește = asta este cu totul altceva.
A fi tot o mâncare de pește = a fi același lucru, a fi totuna.
3. (La
pl. art.) Numele unei constelații din emisfera boreală. ◊
Zodia peștelui sau (eliptic)
peștii = una din cele douăsprezece zodii ale anului.
4. Fig. (Calc după
fr. poisson) Bărbat întreținut de o femeie. ♦ Proxenet, codoș. –
Lat. piscis.pește (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)péște (péști), s. m. –
1. Vertebrat acvatic inferior, de obicei cu solzi, care respiră prin branhii. –
2. Carne de pește (1.) –
3. Semn de zodiac. –
4. Codoș, proxenet. –
Mr. peaște, pescu, megl. pęști, istr. peșt. Lat. piscem (Pușcariu 1300; Candrea-Dens., 1367; REW 6532),
cf. alb. pešk (Philippide, II, 651),
it. pesce, prov. peis, cat. peix, sp. pez, port. peixe. Atît
mr. și
alb. cît și
der. indică prezența unui
sing. *
pescu, a cărui absență ar face inexplicabile cea mai mare parte a
der. care urmează; se poate admite că forma semnalată de noi ar fi avut numai o existență teoretică, ca *
hăinuri în
înhăinurat. Der. păscoi, s. m. (peștele mascul);
peștoaică, s. f. (femela peștelui; șmecheră, întreținută);
peștișoară, s. f. (plantă acvatică, Salvinia natans);
pescos, adj. (bogat în pește), care ar putea reprezenta direct și
lat. piscosus; pescui, vb. (a prinde pește);
pescuit, s. n. (acțiunea de a pescui);
pescuitor, adj. (care pescuiește);
pescuț, s. m. (peștișor);
pescuină, s. f. (
Bucov., iaz, heleșteu), cu
suf. din
vizuină (după Tiktin, formație cultă, din
lat. piscina încrucișat cu
a pescui). –
Cf. pescar.pește (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pește, pești s. m. 1. proxenet
2. amantul unei prostituate
pește (Dicționaru limbii românești, 1939)péște m. (lat.
pĭscis, rudă cu got.
fisk, engl.
fish, germ.
fisch; alb.
pešk; it.
pesce, sard.
píske, pv.
peis, cat.
peix, sp.
pez, pg
peixe. Fr.
poisson vine d. lat.
*pĭscio, -ónis). Un animal acŭatic vertebrat cu sînge rece.
Fig. Triv. (după fr.
maquereau). Bărbat care trăĭește pe socoteala femeilor. Pl.
Peștiĭ, un semn al zodiaculuĭ.
A tăcea ca peștele, a nu zice nicĭ un cuvînt.
A trăi ca peștele pe uscat, a trăi într´o situațiune dificilă, cu greŭ.
A trăi ca peștele în apă, a fi fericit, a fi la largu tău. –
Zool. Peștiĭ constitue [!] o clasă a vertebratelor, aŭ sînge roș rece, îs în general oviparĭ și respiră pin [!] branchiĭ. Corpu lor e ca un fus turtit acoperit de solzĭ orĭ de pele [!]. Există și peștĭ de forma șerpilor saŭ turtițĭ ca niște discurĭ saŭ chear [!] aproape sfericĭ. Se mișcă în apă pin ajutorul aripilor și a uneĭ beșicĭ [!] pline de aer, care le permite să-șĭ modifice desnsitatea și să se echilibreze la adîncimea la care vor. Scheletu lor e osos orĭ cartilaginos. Ceĭ maĭ mulțĭ peștĭ îs carnivorĭ și duc un războĭ înverșunat între eĭ. Uniĭ ajung pînă la o mărime de 6-7 metri. Carnea de pește e foarte nutritivă și din ĭa [!] se scoate o untură prețioasă pentru consumațiune și industrie. Beșicile [!] lor servesc la făcut cleĭ. Pelea [!] de rechin e întrebuințată în pelărie [!]. Clasa lor cuprinde numeroase familiĭ.
pește (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)péște s. m.,
pl. peștipește (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!péște-
auríu (specie de pești)
s. m.,
pl. pești-auríipește (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!péște-
ciocán (specie de pești)
s. m.,
pl. pești-ciocánpește (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!péște-
cu-
spádă (specie de pești)
s. m.,
pl. pești-cu-spádăpește (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!péște-
de-
máre (specie de pești)
s. m.,
pl. pești-de-márepește (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!péște-
fierăstrắu (specie de pești)
s. m.,
pl. pești-fierăstrắu