petrol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PETRÓL s. n. 1. Rocă sedimentară lichidă, uleioasă, de culoare brună-negricioasă, mai rar gălbuie, cu reflexe albastre-verzui, cu miros specific, formată dintr-un amestec natural de hidrocarburi și de alți compuși organici, care se extrage din pământ și care servește drept materie primă în industria chimică; țiței. ◊
Petrol sintetic = combustibil cu proprietăți asemănătoare cu cele ale țițeiului, obținut pe cale sintetică din cărbune sau din oxid de carbon, prin hidrogenare catalitică.
2. Derivat lichid al petrolului (
1), folosit la arderea în lămpi cu fitil pentru iluminat sau încălzit; gaz. – Din
fr. pétrole.petrol (Dicționar de neologisme, 1986)PETRÓL s.n. 1. Țiței.
2. Derivat al țițeiului, lichid, folosit mai ales pentru ars în lămpi (de iluminat); gaz. [Pl.
-luri. / < fr.
pétrole, cf. lat.
petra – piatră,
oleum – ulei].
petrol (Marele dicționar de neologisme, 2000)PETRÓL I.
s. n. rocă organogenă lichidă cu aspect uleios, dintr-un amestec natural de hidrocarburi și alți compuși organici. II. adj. inv. bleu ~ = nuanță de bleu către gri-verde. (< fr.
pétrole)
petrol (Dicționaru limbii românești, 1939)*petról și
-óliŭ și (fals)
-oléŭ n., pl.
urĭ (mlat.
petroleum, d.
petra, peatră [!], și
óleum, uleĭ; vgr.
petrélaion, d.
pétra, peatră și
élaion, uleĭ; it.
petrólio, fr.
pétrole). Uleĭ mineral care servește la luminat. – Petrolu provine din amestecu maĭ multor idrocarburĭ [!] și se află în pămînt în Caucazia, Pensilvania (Statele Unite), România și aĭurea. El se scoate făcînd puțurĭ, adîncĭ uneorĭ de sute de metri. De multe orĭ se întîmplă să țîșnească așa de abundant [!], în cît [!] nicĭ nu poate fi adunat tot, și se scurge ca un pîrăŭ [!]. Petrolu brut, ca să servească la luminat, trebuĭe rafinat, și din această rafinare ĭese și esența de petrol (întrebuințată și ĭa [!] la luminat, dar foarte periculoasă din cauza inflamabilitățiĭ eĭ), parafina, vaselina ș. a. În caz de incendiu, nu trebuĭe să aruncĭ apă, ci nisip, cenușă, pămînt orĭ sacĭ uzĭ care să înădușe flacările. – Lampa cu petrol a fost inventată de farmacistu Lucasievicĭ din Bronislav (Galiția). – Pop.
gaz.petrol (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PETRÓL (‹
fr.; {s}
lat. petroleum din
petra „piatră” +
oleum „ulei”)
s. n. Rocă sedimentară caustobiolitică lichidă, uleioasă, bruno-negricioasă, gălbuie sau cu reflexe albăstrui-verzui, uneori incoloră, cu miros specific, înțepător ori aromatic-eteric; este rezultatul transformării în hidrocarburi a materiilor organice (plancton și substanțe humice depuse pe platourile continentale) sub acțiunea bacteriilor anaerobe.
P. are densitatea între 0,730 și 1,040 g/cm
3, mai frecvent sub 0,900 g/cm
3 (
p. ușoare) și mai rar peste această valoare (
p. grele, bogate în asfalt și smoală).
P. este un amestec complex de hidrocarburi (din seria parafinică, naftenică și aromatică) solide și gazoase, dizolvate în hidrocarburi lichide, alături de care se găsesc, în cantități reduse, compuși cu sulf, azot, oxigen.
P. se găsește în zăcăminte, adesea împreună cu gaze naturale; reprezintă o sursă principală pentru combustibilul energetic lichid (prin distilare
p., se obține benzină,
p. lampant, motorină, păcură), pentru fabricarea lubrifianților și în același timp una dintre materiile prime de bază ale petrochimiei. Cei mai mari producători de
p. sunt: Arabia Saudită, S.U.A. și Rusia.
Sin. țiței. ◊
P. sintetic = amestec de hidrocarburi sintetice cu proprietăți asemănătoare țițeiului, obținut direct din cărbune sau din oxid de carbon prin hidrogenare catalitică.
P. lampant v. lampant.petrol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)petról (pe-trol) s. n., (sorturi)
pl. petróluripetrol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)petrol n. uleiu mineral procurat de izvoare naturale și care servă la luminat sau la încălzitul mașinelor;
petrol rafinat, gaz preparat din păcură.