petliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PETLÍȚĂ, petlițe, s. f. Bucată de stofă colorată cusută pe partea din față a gulerului unor haine de uniformă. – Din
rus. petlița.petliță (Dicționaru limbii românești, 1939)petlíță f., pl.
e (rus.
petlica, cheotoare [!], dim. d.
pétlĕa, laț, cheotoare; bg. sîrb.
petlica. V.
petliță). Semn distinctiv saŭ ornament de postav pe care soldațiĭ și maĭ ales ofițeriĭ îl poartă cusut pe guleru mantaleĭ, saŭ și al tuniciĭ orĭ bluzeĭ, în față la dreapta și la stînga.
petliță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)petlíță (pe-tli-) s. f.,
g.-d. art. petlíței; pl. petlíțe