petițiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PETIȚIÚNE s. f. v. petiție.petițiune (Dicționar de neologisme, 1986)PETIȚIÚNE s.f. v.
petiție.
petițiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*petițiúne f. (lat.
petitio, -ónis, d.
pétere, a cere, a ataca. V.
pețesc, a-petit, com- și
re-petent). Cerere scrisă adresată uneĭ autoritățĭ:
a ți se pune o petițiune la dosar (a nu i se da curs).
Ret. Petițiunea principiuluĭ, raționament vițios pin [!] care considerĭ adevărat tocmaĭ ceĭa ce trebuĭe să fie demonstrat. – Ob.
-íție.petițiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)petiți(un)e f.
1. cerere în scris adresată unei autorități:
2. petițiune de principiu, raționament fals prin care se dă ca probă ceeace trebue probat.