petiționar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PETIȚIONÁR, -Ă, petiționari, -e, s. m. și
f. Persoană care adresează unei autorități o petiție, care solicită, revendică etc. ceva printr-o petiție. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. pétitionnaire.petiționar (Marele dicționar de neologisme, 2000)PETIȚIONÁR, -Ă s. m. f. cel care adresează o petiție; petent. (< fr.
pétitionnaire)
petiționar (Dicționaru limbii românești, 1939)*petiționár, -ă s. (fr.
pétitionnaire). Persoană care se adresează cuĭva printr´o petițiune.
petiționar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)petiționár (-ți-o-) s. m.,
pl. petiționáripetiționar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)petiționar m. cel ce face, prezintă o petițiune.