pertinent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERTINÉNT, -Ă, pertinenți, -te, adj. 1. (
Livr.) Care se potrivește exact obiectului despre care este vorba, care este adecvat pentru ceea ce vrea să argumenteze; potrivit, nimerit, convenabil;
p. ext. care denotă profunzime, competență. ♦ (
Jur.) Care se raportează exact la chestiune, la fondul cauzei; potrivit.
2. (Despre elemente lingvistice) Dotat cu o anumită funcțiune într-un sistem determinat. ♦ (Despre elemente fonice) Care servește într-o limbă dată la diferențierea semnificațiilor. – Din
fr. pertinent.