personifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERSONIFICÁ, personífic, vb. I.
Tranz. 1. A atribui lucrurilor, animalelor sau fenomenelor din natură însușiri omenești și a le reprezenta ca atare; a personaliza;
p. ext. a simboliza.
2. A găsi expresia concretă în cineva sau în ceva; a exemplifica printr-o persoană (
1) sau printr-un personaj (
2) care posedă în cel mai înalt grad o calitate, un anumit caracter, un defect; a întruchipa, a întrupa, a incarna. – După
fr. personnifier. Cf. it. personificare.personifica (Dicționar de neologisme, 1986)PERSONIFICÁ vb. I. tr. 1. A atribui unui lucru, unui animal etc. însușiri omenești.
2. A realiza, a contura perfect un personaj, o idee etc.; a întruchipa. [P.i.
personífic. / cf. it.
personificare, fr.
personnifier].
personifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERSONIFICÁ vb. tr. 1. a atribui unui lucru, unui animal, fenomen etc. însușiri omenești; a personaliza. 2. a realiza, a contura perfect un personaj, o idee etc.; a întruchipa, a încarna. (< fr.
personnifier, it.
personificare)
personifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)personificá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
personíficăpersonificà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)personificà v. a atribui unui lucru neînsuflețit caracterul, sentimentele unei persoane reale:
păgânii personificau toate forțele naturei.