personalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERSONALITÁTE, personalități, s. f. 1. Ceea ce este propriu, caracteristic fiecărei persoane (
1) și o distinge ca individualitate; ansamblu de trăsături morale sau intelectuale prin care se remarcă o persoană; felul propriu de a fi al cuiva. ◊
Personalitate juridică = calitatea de a fi persoană juridică.
2. Persoană cu aptitudini deosebite și cu alese însușiri intelectuale și morale, care se realizează și se manifestă în mod practic prin reușite într-un anumit domeniu de activitate.
3. Persoană care deține o funcție importantă în viața politică, socială, culturală; personaj (
1).
4. (Astăzi rar; mai ales la
pl.) aluzie tendențioasă și jignitoare la adresa unei persoane (
1). – Din
fr. personnalité, germ. Personalität.personalitate (Dicționar de neologisme, 1986)PERSONALITÁTE s.f. 1. Ceea ce caracterizează o persoană și o deosebește de oricare alta; caracterele proprii ale unei persoane; originalitate, individualitate. ♦ (
Jur.)
Personalitate juridică = calitatea de a fi persoană juridică.
2. Om de seamă, important, persoană cu calități și merite deosebite într-un domeniu de activitate (știință, artă, viață social-politică etc.).
3. (
Rar; la pl.) Cuvinte jignitoare, aluzii tendențioase la adresa cuiva. [Pl.
-tăți. / cf. fr.
personnalité, it.
personalità].
personalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERSONALITÁTE s. f. 1. ceea ce caracterizează o persoană, deosebind-o de oricare alta; caracterele proprii ale unei persoane; originalitate, individualitate. 2. individul uman sub raportul dezvoltării depline și al valorificării sociale a însușirilor persoanei. 3. (jur.) calitatea de subiect cu drepturi și obligații. ♦ ~ juridică = calitatea de a fi persoană juridică. 4. om de seamă, important, persoană cu calități și merite deosebite într-un domeniu de activitate. ♦ ~ istorică (sau politică) = conducător a cărui activitate exercită o influență puternică asupra desfășurării evenimentelor istorice; cultul ~ății = tendința de a acorda unei personalități calități de infailibilitate, un rol exagerat și exclusiv în făurirea istoriei. (< fr.
personnalité, germ.
Personalität)
personalitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*personalitáte f. (mlat.
personálitas, -átis). Caracteru de a fi personal, de a se distinge de alțiĭ:
personalitatea unuĭ savant, uneĭ opere. Parțialitate, părtinire:
judecătoru trebuĭe să fie lipsit de orĭ-ce personalitate. Personagiŭ, persoană ilustră:
pin [!] acea operă el a devenit o personalitate. Iron: cine-ĭ această ridiculă personalitate ? Pl. Insulte, ofense, atacurĭ cu vorba:
lăsațĭ personalitățile, nu facețĭ personalitățĭ !personalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)personalitáte s. f.,
g.-d. art. personalitắții; pl. personalitắțipersonalitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)personalitate f.
1. ceeace aparține esențial persoanei, ceeace o caracteriză:
a avea sentimentul personalității sale; 2. caracterul celui ce e personal:
personalitatea unei opere; 3. pl. vorbe ofensătoare în contra unei persoane anumite:
a face personalități; 4. personaj:
personalitățile politicei.