persista (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERSISTÁ, persíst, vb. I.
Intranz. 1. A rămâne neclintit în hotărârile, în atitudinile, în sentimentele etc. sale; a stărui în continuare.
2. A continua să existe, să fie, să se mențină; a se menține, a dura, a dăinui. – Din
fr. persister.persista (Dicționar de neologisme, 1986)PERSISTÁ vb. I. intr. A rămâne în aceeași stare de mișcare sau de repaus. ♦ A rămâne ferm la o hotărâre, la o părere; a stărui. [P.i.
persíst. / < fr.
persister, it., lat.
persistere].
persista (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERSISTÁ vb. intr. a se menține în aceeași stare; a dura, a dăinui. ◊ a rămâne ferm la o hotărâre, la o părere; a stărui. (< fr.
persister, lat.
persistere)
persista (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)persistá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
persístăpersistà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)persistà v. a stărui într’o afirmare, etc.