persecuta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERSECUTÁ, persecút, vb. I.
Tranz. A urmări pe cineva cu perseverență în toate acțiunile sale cu scopul de a-i pricinui un rău; a prigoni, a asupri, a urgisi, a oropsi; (cu sens atenuat) a provoca necazuri, neajunsuri; a nedreptăți. ♦ A urmări cu perseverență, a nu slăbi, a obseda.
Ideea mă persecută. – Din
fr. persécuter.persecuta (Dicționar de neologisme, 1986)PERSECUTÁ vb. I. tr. A urmări pe cineva pentru a-i pricinui un rău pe nedrept; a prigoni. [P.i.
persecút. / < fr.
persécuter].
persecuta (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERSECUTÁ vb. tr. a urmări perseverent pe cineva pentru a-i pricinui un rău pe nedrept; a prigoni. (< fr.
persécuter)
persecuta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)persecutá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
persecútăpersecutà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)persecutà v.
1. a urmări pe nedrept și cu violență;
2. a importuna:
mă persecută cu complimentele sale.