persecutare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERSECUTÁRE, persecutări, s. f. Acțiunea de a persecuta și rezultatul ei; prigonire, asuprire, persecuție. –
V. persecuta.persecutare (Dicționar de neologisme, 1986)PERSECUTÁRE s.f. Acțiunea de a persecuta și rezultatul ei; persecuție. [<
persecuta].
persecutare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)persecutáre s. f.,
g.-d. art. persecutắrii; pl. persecutắri