persecuție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERSECÚȚIE, persecuții, s. f. Urmărire nedreaptă și perseverentă a cuiva, cu intenția de a-i provoca un rău, un neajuns; prigoană; (cu sens atenuat) nedreptate repetată cu insistență; persecutare. ◊
Mania persecuției = stare patologică manifestată prin ideea fixă a cuiva că este persecutat de toată lumea. – Din
fr. persécution.persecuție (Dicționar de neologisme, 1986)PERSECÚȚIE s.f. Urmărire a cuiva pentru a-i face un rău pe nedrept; prigoană, persecutare. ◊
Mania persecuției = idee fixă a cuiva că este persecutat de toată lumea. [Var.
persecuțiune s.f. / cf. fr.
persécution, lat.
persecutio].
persecuție (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERSECÚȚIE s. f. persecutare. ♦ mania ~i = idee fixă a cuiva că este persecutat de toată lumea. (< fr.
persécution, lat.
persecutio)
persecuție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)persecúție (-ți-e) s. f.,
art. persecúția (-ți-a), g.-d. art. persecúției; pl. persecúții, art. persecúțiile (-ți-i-)