perora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERORÁ, perorez, vb. I.
Intranz. A vorbi mult, pe un ton însuflețit și emfatic. ♦
Tranz. (Rar) A dezbate, a susține cu înflăcărare o problemă, o teză etc. – Din
fr. pérorer.perora (Dicționar de neologisme, 1986)PERORÁ vb. I. intr. A vorbi îndelung și cu emfază. [< fr.
pérorer, it., lat.
perorare].
perora (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERORÁ vb. intr. a vorbi mult, însuflețit și cu emfază. (< fr.
pérorer, lat.
perorare)
perora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perorá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
peroreázăperorà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)perorà v. a vorbi mult timp și cu o emfază pretențioasă.