pernioară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERNIOÁRĂ, pernioare, s. f. (
Pop.) Perniță (
I 1). [
Pr.:
-ni-oa-] –
Pernă +
suf. -ioară.pernioară (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pernioáră,
pernioáre, s.f. (pop.)
1. perniță, pernuță, pernișoară.
2. pernă mică pusă sub șa.
pernioară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pernioáră (
pop.)
(-ni-oa-) s. f.,
g.-d. art. pernioárei; pl. pernioáre