perniciozitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERNICIOZITÁTE s. f. (
Livr.) Faptul sau însușirea de a fi pernicios. [
Pr.:
-ci-o-] – Din
fr. perniciosité.perniciozitate (Dicționar de neologisme, 1986)PERNICIOZITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este pernicios. [Cf. fr.
perniciosité].
perniciozitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERNICIOZITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este pernicios. (< fr.
perniciosité)
perniciozitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*perniciozitáte f. (d.
pernicios). Caracteru de a fi pernicios:
perniciozitatea cĭumeĭ.perniciozitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perniciozitáte (-ci-o-) s. f.,
g.-d. art. perniciozitắțiiperniciozitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)perniciozitate f. caracter pernicios:
perniciozitatea unei boale.